TEATRUL MUNICIPAL “TRAIAN GROZĂVESCU” LUGOJ – ISTORIC

Istoria mişcării teatrale, din Lugoj, a început în urmă cu aproape şapte pătrare de veac, izvorând din setea de libertate, de afirmare a conştiinţei naţionale, din uriaşa energie a iubitorilor Thaliei, care au năzuit dintotdeauna spre bine şi frumos, spre un loc al lor, unde să-şi împlinească idealurile.

Actul de naştere este semnat într-un document intitulat “Ephemerides five Diarum Ven Conventus Lugossiensis” datat 10 mai 1841, unde apare o însemnare despre un spectacol de teatru şcolar, la care şi-au dat concursul şi elevi români de la gimnaziul local.

În lunile ianuarie şi februarie 1847, “Societatea Românească Cantatoare Theatrale”, de sub conducerea lui Iosif Farcaş, formată din câţiva actori profesionişti, prezintă pe scena Teatrului din Lugoj primele spectacole în limba română. După cum scriu ziarele vremii, “reprezentaţiile date în limba română au fost foarte mult vizitate”.

În ianuarie 1846, meseriaşii lugojeni, în frunte cu sapunarul Vasile Brediceanu, joacă o satiră semnificativ intitulată “Ciutura gâmfată sau Opincarita făloasă”, o localizare de Iuliu Neagoe. Această formaţie de teatru a venit, în anul 1851, în sprijinul văduvelor şi orfanilor Revoluţiei de la 1848, fondurile realizate vărsându-se la Braşov, după cum insera “Gazeta Transilvaniei”.

Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, la Lugoj îşi desfăşoară activitatea, cu intermitenţe, din cauza unor lungi turnee, în Transilvania, trupa lui G.A. Petculescu, reprezentaţiile bucurându-se de mult succes.

Primul deceniu al secolului nostru a însemnat pentru teatrul românesc, din Lugoj, o etapă de înviorare a activităţii organizată în cadrul “Filialei Societăţii pentru Fond de Teatru Român”.

În perioada interbelică, la Lugoj, au activat mai multe societăţi teatrale de amatori: “Asociaţiunea Româna de Teatru Thalia”, “Cercul Academic Bănăţean”, “Societatea Dramatică-Muzicală”, care au desfăşurat o activitate rodnică de promovare a repertoriului clasic românesc. Demn de menţionat este faptul că “Asociaţiunea Română de Teatru Thalia” s-a îngrijit şi de editarea unor colecţii de piese într-un act, tipărind şi difuzând, în decurs de zece ani, aproape 300 de lucrări.

Expresie a mutaţiilor de calitate intervenite în fenomenul teatral lugojean, a fost creat în 1963, teatrul popular, cu stagiune permanentă, primul de acest gen în Banat. Activitatea se amplifica, fiind introduse, an de an, în repertoriu, lucrări valoroase din dramaturgia românească şi universală. Străbătute de dramatism, individualizate prin talentul interpretărilor, spectacolele: “Montserrat” de E. Rables, “Să nu-ţi faci prăvălie cu scara” de E. Barbu, “Focurile” de Magda Isanos şi E. Camilar, “Broadway Melody 492” de Jura Soyfer, au cucerit realmente publicul prin sinceritatea şi autenticitatea jocului, prin viziunea modernă a regiei şi scenografiei.

Au urmat alţi ani de muncă asiduă, când sub bagheta regizorală a unor deosebiţi colaboratori din Timişoara, Arad, Piteşti, Bucureşti (Dan Radu Ionescu, Ion Cojar, Ioan Taub, Ioan Ieremia, Ştefan Darida, Horia Ionescu, Alexa Visarion, Ştefan Iordănescu, Val Dobrin, Laurian Oniga, Emilia Jivanov, Dumitru Popescu, Ion-Ardeal Ieremia, Anca Maria Colteanu etc), actorii lugojeni au dăruit publicului spectacole de referinţă din dramaturgia clasică şi contemporană românească şi universală: “Titanic vals” de T. Muşatescu, “Omul care a văzut moartea” de V. Eftimiu, “Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare, “Proştii sub clar de lună” de T. Mazilu, “Noţiunea de fericire” de D. Solomon, “Ţarul Ivan…” de M. Bulgakov, “Sluga la doi stăpâni” de C. Goldoni, “Mielul turbat” de A. Baranga, “Doamna ministru” de B. Nusici, “Mătrăguna” de N. Macchiavelli, “În căutarea sensului pierdut” de I. Baiesu, “Doctor făra voie” de Moliere, “Pălăria florentină” de E. Labiche, “Hotel Mimoza” de P. Chessnault, “Taraba cu tandreţe” dupa T. Mazilu, “Nunta însângerată” de F. G. Lorca, “Intrigă şi iubire” de Fr. Schiller, “Menajeria de sticlă” de T. Williams, “Inspectorul de poliţie” de J. B. Priestley, “Generali în fuste” de J. Anouilh s.a.

Pe lângă numeroasele spectacole prezentate, la sediu şi în ţară, actorii lugojeni au efectuat şi turnee în străinătate: Serbia în 1969 şi începând cu 1992 schimb cultural teatral permanent, în Cehoslovacia, cu prilejul celui de al XX-lea festival jubiliar “Jirasek” (de la Hronov), Londra, în 1982, la “Săptămâna teatrelor de amatori” alături de teatre din Suedia, Ungaria şi Anglia, în 1991, schimb cultural cu formaţia de teatru “Les baladins D’Eon” din Tonnerre (Franţa), 1997 şi 2004 în Ungaria la Bekescsaba şi Szekszard, 2001 şi 2003 schimb cultural cu teatre din regiunea Korinth (Grecia), 2004, Italia – Bassano del Grappa.

Din anul 1992, municipalitatea şi teatrul lugojean organizează singurul festival-concurs teatral neprofesionist cu participare internaţională din România. Lugojului i s-a încredinţat acest “eveniment” datorită tradiţiei sale de peste 160 de ani, experienţei în derularea manifestărilor festivaliere şi facilităţilor excelente de ordin tehnic pentru realizarea spectacolului teatral.

Efectul organizării unei asemenea manifestări cultural-artistice cu caracter internaţional a fost extrem de favorabil pentru protagoniştii acestui gen de teatru. Demersul nostru artistic început în 1992 s-a materializat, până în prezent, în şase ediţii derulate, peste 75 de spectacole prezentate, mai bine de 2000 de oaspeţi implicaţi în jocul şcenic, din Germania, Grecia, Danemarca, Franţa, Italia, Republica Moldova, Serbia, Ungaria şi România, care în cele câteva zile festivaliere fac schimb de idei teatrale, de maniere interpretative şi opţiuni repertoriale, leagă prietenii şi înfaptuiesc colaborări profesional- artistice atractive.

CORALA ION VIDU DIN LUGOJ SAU DESPRE SEDUCŢIA TALENTULUI

Miracolul firii, graţia divină sau harul întrupat din frumos sigilează destinul unui ţinut ori al unui oraş conferindu-i atribute de perenitate. Lugojul a rimat dintotdeauna armonios cu muzică, iar locuitorii săi au deslusit în arta cântecului coral virtualităţi cultivate iniţial ca expresie a unui puternic sentiment identitar de afirmare patetică a conştiinţei naţionale şi apoi de desăvârsire a unor înzestrări native excepţionale transmise de la o generaţie la alta instituind astfel o nobilă tradiţie.

Bucuria de a cântă devenea un liant spiritual, iar dintre toate corurile urbei se detaşa prin entuziasmul şi ardoarea comuniunii sufleteşti a membrilor săi cel condus de Ion Vidu, reputat pedagog şi compozitor, autorul unor lucrări generoase ce înnobilează patrimoniul muzicii corale. Succesorii săi, maeştrii Filaret Barbu şi Dimitrie Stan i-au continuat cu sârg şi devoţiune opera, lărgind substanţial repertoriul formaţiei, menţinând vie emulaţia artistică şi consolidând prestigiul naţional al corului.

Traseul ascendent al biografiei coralei Ion Vidu care fiinţează sub egida Casei de Cultură şi este patronată de Municipalitatea Lugoj, se întregeşte în chip limpede şi convingător prin preluarea baghetei, în 1968, de către un muzician înzestrat şi impetuos, profesorul Remus Taşcău, care în pofida tinereţii îşi impune consecvent şi tenace un program estetic personal îndrăzneţ şi novator, împlinit exemplar în cei aprope şase lustrii de prezenţă neîntreruptă în faţa pupitrului.

Format la şcoala clujeană a unor magiştri de anvergură ca Dorin Pop, Tudor Jarda sau Dan Voiculescu tânărul dirijor şi-a nuanţat în timp viziunea şi capacitatea de a modela ansamblul, autoritatea sa fiind rezultantă îngemânării unui larg orizont artistic cu o sensibilitate mereu trează şi un temperament înnăscut pentru o asemenea menire ce solicită deopotrivă rigoare şi cutezanţă, interiorizare şi patos, reflexivitate şi putere de sugestie, pasiune şi pronunţat contur expresiv al interpretării, iar mai presus de toate, forţa iradiantă a vocaţiei artistice.

În structura repertoriului coralei Ion Vidu aveau să se regăsească peste patru veacuri de creaţie muzicală, de la Palestrina şi Monteverdi, la Poulenc şi Milhaud, fără a omite, desigur, fecundele incursiuni în baroc, clasicism sau romantism precum şi strălucitele abordări ale operelor autorilor români, de la Sabin Drăgoi, Martian Negrea şi Paul Constantinescu (premiul Uniunii Compozitorilor acordat pentru tălmăcirea lucrării Mioriţa) la Sigismund Toduta, Tudor Jarda, Alexandru Pascanu sau Adrian Pop.

În fastele sale răgazuri confesive profesorul Remus Taşcău îşi reaminteşte cu fervoare adumbrită de o stenică melancolie de prima sa iubire înfiripată în anii de studiu temeinic la Coservatorul clujean: regia de operă. Asista la reprezentaţii îndeosebi din culise copleşit de sonorităţi şi stări emoţionale intense, vibrând la tot ce se întâmpla în acel spaţiu sacralizat de autenticitatea trăirilor transfigurate artistic prin forţa de sugestie a harului.

Avea să se întâlnească atunci şi să dialogheze fecund în plan imaginativ cu un personaj colectiv care avea să-i sigileze emblematic destinul de muzician impetuos, irezistibil atras de gândul afirmării: corul, în varii întrupări şi componente, de la masivitatea statuară a celui de operă sau oratorie la supleţea şi versatilitatea polimorfă a unui ansamblu cameral. Mistuitoarea pasiune pentru dirijat dăltuind efigii sonore memorabile va compensa în timp înclinaţia virtuală către universul liric iar nostalgia unui concert de coruri celebre din opere rămas în faza de proiect sentimental avea să resuscite idealurile unei tinereţi artistice tumultuoase.

ANSAMBLUL FOLCLORIC “LUGOJANA”-TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE

Lugojul, străveche vatră de cultură, această mică Viena a Banatului, s-a impus încă din secolul trecut, ca o urbe cu înfăptuiri artistice de referinţă pentru viaţa spirituală regională şi naţională.

Astfel, alături de arta cântului coral şi al jocului scenic, nostalgia doinelor şi ale dansului popular, ce vine din inima satului, a devenit comuniune şi necesitate în existenţa armonioasă, dar în acelaşi timp tumultoasă a cetăţii. Adevărate instituţii, care au îmbrăcat diferite forme, fie administrative, fie artistice, au fost create pentru a sluji, cât mai fidel, aceste demersuri culturale.

Unul dintre aceste nuclee creatoare este şi Ansamblul Folcloric “Lugojana” care a transpus în fapte iniţiativele ce au ca sorginte folclorul românesc de bună calitate. Înfiinţat în anul 1960 pe lângă Casa de Cultura a Municipiului Lugoj, ansamblul a devenit rapid una din formaţiile artistice foarte apreciate în peisajul cultural local, naţional şi european.

Constituit din artişti amatori, acest grup artistic a fost deja remarcat prin repertoriul său bogat şi variat, prin frumuseţea şi autenticitatea costumelor populare, prin înalta ţinută a artei sale. Profesionalismul de excepţie al maestrului de dans PUIU MUNTEANU a făcut posibilă abordarea unui repertoriu coregrafic cuprinzând întreaga arie etno-folclorică românească, de la brâul bănăţean până la cel din Muntenia, de la hora ritmată de Moldova până la învârtita de Transilvania, de la bătăile ritmice ale dansului de Oaş până la ritmurile alerte, cu paşi sincopaţi şi strigături ale dansului oltenesc. Coregrafia este adaptabilă la orice sală de concert sau la orice loc unde se organizează manifestările cultural-artistice, în aer liber.

Cum era şi firesc toate acestea au dus la competitivitate şi la integrarea ansamblului în activitatea festivalieră naţională şi internaţională, precum şi la afilieri la foruri europene şi mondiale de specialitate. Sub egida acestora şi la invitaţii venite de la oraşele infrăţite, Ansamblul Folcloric “Lugojana” a participat la numeroase reuniuni folclorice din: Danemarca (1997,1998,2002,2004); Grecia (1997,2003); Franţa (1993); Italia (1999); Serbia ( 1999,2001,2003); Ungaria (1994,1995,1996); Germania (2004)

“Având printre obiectivele prioritare crearea unei imagini adevărate culturii române în lume, alături de instituţiile locale, judeţene şi naţionale, ansamblul organizează bienal Festivalului Internaţional de Folclor “Ana – Lugojana” inclus în circuitul interaţional al festivalurilor de folclor(C.I.O.F.F), care întregeşte sărbătoarea oraşului şi care a adus în cele saşe ediţii organizate până în prezent oaspeţi prestigioşi din : Bulgaria, Danemarca, Franţa, Grecia, Germania, Italia, Republica Moldova, Polonia, Spania, Serbia, Ungaria precum şi din toate zonele etno-folclorice reprezentative din România.” Director: Prof. Nicolae Blidaru

Dansul bănăţean este prezent în cele două variante ale sale. Una din zona montană, care prin ritmurile lui alerte, prin tumultul creat de învârtirile continue ale fetelor pe sub braţele băieţilor, prin vigoarea mişcărilor specifice bărbăteşti, redă temperamentul aprins al locuitorilor de la munte.

Cealaltă variantă a dansului bănăţean, aparţinând zonei de câmpie, caracterizată printr-o desfăşurare mai largă în spaţiu, cu mişcări mai line, este “Sorocul” unul dintre cele mai pretenţioase dansuri populare româneşti in privinţa executţiei. Mişcările acestui dans sunt de o ritmică foarte complicată, iar elementele de bază ale mişcărilor se combină între ele cu foarte multă varietate.

Condiţiile naturale ale Oaşului, zona din partea de nord a ţării înconjurată de munţi, oarecum izolată în trecutul istoric, au permis conservarea unui folclor arhaic care redă prin muzica şi joc firea aspră de munteni a oamenilor de aici. Dansul, din această zonă, are în toate notele lui caracteristice: bătăi ritmice în pământ, ţinuta austeră a dansatorilor, strigături semicântate, învârtiri în perechi, bătăi din palme.

Caracteristica zonei folclorice a Bihorului este unitatea stilului de joc. Paşii tropotiţi, pintenii şi bătăile pe cizmă formează elementul coregrafic de bază, fiind executaţi cu precădere pe loc sau cu deplasări laterale mici, dar cu dinamică şi varietate ritmică deosebită. Schimbarea greutăţii corpului de pe un picior pe altul şi trecerile de pe toc pe talpă sau perniţa piciorului sunt executate cu multă uşurinţă într-un chip aproape imperceptibil.

Mişcările dansurilor moldoveneşti degajă multă eleganţă şi vioiciune, veselie şi optimism, reflectând firea şi temperamentul moldovenilor. În jumătatea nordică a Moldovei, dansurile sunt însoţite aproape totdeauna de o legănare uşoară a corpului executată în ritmul paşilor, ceea ce le dă un farmec deosebit. În general, mişcările nu sunt de mare amplitudine, caracteristic pentru ele fiind bătăile în podea, paşi în contratimp sau mici sărituri în înălţime însoţite de pinteni.

Caracteristic pentru această parte a ţării este existenţa mai multor tipuri de dansuri foarte bine reliefate artistic, cu desfăsurări largi şi complexe, în jocuri în perechi şi elemente de mare virtuozitate şi eleganţă în jocurile bărbăteşti. Mişcările se bazează pe o mare varietate ritmică, născută atât din lovirea palmelor în cizmă cât şi paşi bătuţi, paşi de mers sau pinteni.

Dansul oltenesc din câmpia Dunării are valenţe spectaculare deosebite. Ritmuri alerte, mişcări executate în mare viteză, paşi sincopaţi, strigături la comanda. Vibraţia permanentă la unison a întregului grup crează un spectacol dinamic, plin de vigoare.

“Căluşul” reprezintă un obicei de mare complexitate atât din punct de vedere funcţional, cât şi al limbajelor utilizate, din care dansul ocupă locul preponderent. Intâlnim, la acest dans, două categorii de mişcări: figuri de joc şi mişcări de odihnă sau plimbări, iar jucătorii dansează având în mână un baston. Jocul se desfăşoară în general pe linia unui cerc, fără ca dansatorii să se ţină unii de alţii, dirijarea lui fiind făcută de un vătaf.

Dansul popular bănăţean este îndrăgit şi de un grup de copii care au un repertoriu coregrafic specific vârstei reprezentând continuitatea şi viitorul artistic al Ansamblului Folcloric “Lugojana”.

Partea muzicală a spectacolului folcloric – coregrafic este susţinută de o formaţie orchestrală, în structura căreia intră : vioară, clarinet, taragot, saxofon, nai, acordeon, contrabas, instrumente care dau culoare specifică muzicii populare româneşti. Repertoriul grupului nostru instrumental este alcătuit din jocuri şi cântece vechi, ce vin din străvechime, cu o melodicitate deosebită şi ritmuri variate, dar şi din creaţii contemporane cu un conţinut interpretativ atractiv pentru publicul spectator.

BIBLIOTECA MUNICIPALĂ LUGOJ

Biblioteca Municipală Lugoj a fost înfiinţată în anul 1951. Din anul 1968, Biblioteca Municipală Lugoj funcţionează la actuala adresă, pe str. Ion Creangă nr.1, pe o stradă predestinată parcă unei instituţii de cultură legată de carte. Vechii dar şi actualii lugojeni o mai numesc încă “Poşta veche”, înainte de anul 1968 Poşta din oraşul Lugoj fiind găzduită în această clădire.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ:

Biblioteca Municipală Lugoj este organizată conform normelor biblioteconomice şi este structurată pe mai multe secţii astfel:

1.SECŢIA DE ÎMPRUMUT CĂRŢI PENTRU ADULŢI

  • situată la parterul clădirii unde cititorii şi utilizatorii bibliotecii pot împrumuta cărţi, pot obţine informaţii despre diverse teme şi subiecte de interes general şi particular având la dispoziţie un fond de carte de peste 25.000 de volume.
  1. SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET
  • pune la dispoziţia tinerilor cititori şi vizitatori ai bibliotecii, cărţi destinate lecturii şcolare, enciclopedii, albume, cărţi pentru preşcolari. O parte din aceste cărţi pot fi studiate la sala de lectură a secţiei pentru copii şi tineret sau pot fi împrumutate la domiciliu.

3.BIBLIOTECA FRANCEZĂ

cunoscută sub numele CASA ROMÂNO-FRANCEZĂ, ocupă 3 încăperi la parterul clădirii şi cuprinde un fond de carte şi de publicaţii în limba franceză. Cărţile au fost primite în decursul anilor din Franţa, oraşul Orleans, care este înfrăţit cu Lugojul. Tot în acest spaţiu al BIBLIOTECII MUNICIPALE LUGOJ, funcţionează şi ASOCIAŢIA FRANCOFILĂ LUGOJ, care promovează o relaţie de colaborare culturală şi educativă cu oraşul Orleans.

4.SALA DE LECTURĂ

  • oferă pentru studiu şi documentare celor interesaţi diferite albume de artă, enciclopedii, dicţionare, publicaţii periodice şi o colecţie legislativă.

5.FONDUL DE CARTE BANAT

cuprinde cărţi ce aparţin scriitorilor lugojeni şi bănăţeni,cărţi cu autograf, oferite de autori Bibliotecii Municipale Lugoj. Fondul de carte Banat înseamnă pentru lugojeni atât memorie cât şi cunoaştere locală constituindu-se ca o importantă sursă de cunoaştere pentru cercetători dar în acelaşi timp şi sursă pentru educarea tinerilor în spiritul respectului pentru prezentul şi trecutul comunităţii.

Pornind de la un citat al marelui istoric român Nicolae Iorga, “Comunitatea locală care nu-şi cunoaşte istoria este ca şi copilul care nu-şi cunoaşte părinţii. Avem mereu nevoie să ne întoarcem înspre rădăcini, înspre origini, ca să nu rătăcim drumul ce-l avem de parcurs”.

Bibliotecii îi revine o mare responsabilitate în sensul conservării, valorificării şi dezvoltării permanente a acestui fond de carte.

6.MANIFESTĂRI CULTURALE ORGANIZATE ANUAL DE BIBLIOTECA MUNICIPALĂ

Festivalul “Lucian Blaga” se organizează la Biblioteca Municipală Lugoj începând din anul 1994, în luna mai. În anul 2003, la ediţia a IX-a a festivalului, invitată de onoare în Lugojul natal a fost Dorli Blaga, fiica poetului, care a vorbit despre familia Bredicenilor (mama sa, Cornelia Brediceanu), despre perioada copilăriei sale la Lugoj (pe vremea când tatăl său, poetul Lucian Blaga, locuia în “Casa de la vie”) şi despre poet în perioada adolescenţei sale la Bucureşti; în anul 2004, a apărut, la Bucureşti, cartea “Lucian Blaga – tatăl meu”, semnată de Dorli Blaga. În anul 2004 a avut loc cea de-a X-a ediţie a Festivalului “Lucian Blaga”, ocazie cu care s-a derulat şi primul concurs de poezie la Biblioteca Municipală Lugoj; inedită a fost şi publicarea poeziilor premiate în prima plachetă de poezii a Festivalului “Lucian Blaga”, numită simbolic “Corolă de minuni”, fiecare premiat primind ca premiu, pe lângă diplome şi cărţi, şi exemplare din această plachetă de poezie.

În luna iunie 2005, an aniversar “Lucian Blaga” – 110 ani de la naştere – 1895 – 2005, la Biblioteca Municipală Lugoj a avut loc ediţia a XI-a a Festivalului “Lucian Blaga”; poeziile premiate au fost publicate în a doua plachetă de poezii al Festivalului “Lucian Blaga”, cu titlul simbolic: “Mirabila sămânţă”.

În luna iunie 2006, an comemorativ “Lucian Blaga” – 45 de ani de la moarte – 1961 – 2006, la Biblioteca Municipală Lugoj a avut loc ediţia a XII-a a Festivalului “Lucian Blaga”; poeziile premiate au fost publicate în a treia plachetă de poezii al Festivalului “Lucian Blaga”, cu titlul simbolic: “Nebănuitele trepte”.

În anul 2007, la Concursul de creaţie poetică “Lucian Blaga” din Lugoj, organizat de Biblioteca Municipală Lugoj, au participat peste 40 de tineri creatori, concursul devenind din acest an unul internaţional, prin participarea unor tineri din Republica Moldova, oraşul Nisporeni, care au şi câştigat premii la acest concurs.

La ediţia a XIII-a a Festivalului “Lucian Blaga” din Lugoj, care a avut loc în luna iunie 2007, poeziile premiate au fost publicate în a patra plachetă de poezii al Festivalului “Lucian Blaga”, cu titlul simbolic: “Paşii profetului”.

Şi în anul 2008, la ediţia a XIV-a a Festivalului “Lucian Blaga” din Lugoj, care a avut loc în luna iunie, au participat tineri creatori din Republica Moldova şi Serbia; poeziile premiate au fost publicate în a cincea plachetă de poezii al Festivalului “Lucian Blaga”, cu titlul simbolic: “Poemele luminii”.

În anul 2009 la ediţia a XV-a a Festivalului Lucian Blaga au participat tineri creatori din România şi Serbia, poeziile premiate au fost publicate în a VI-a plachetă de poezii având titlul “Inscripţie”, după o binecunoscută poezie a lui Lucian Blaga, poezie ce apare pe coperta a IV-a a acestei plachete.

Începând cu anul 2003, Biblioteca Municipală Lugoj acordă premii care au devenit tradiţionale deja: “Cititorul anului”, atât la Secţia pentru Adulţi, cât şi la Secţia pentru Copii şi Tineret, “Premiul de Excelenţă”.

“Cititorul anului” este un premiu simbolic, care se acordă unor cititori care au citit nu neapărat cele mai multe cărţi într-un an calendaristic, ci pentru mesajul pe care l-au transmis unor prieteni, colegi sau familiei despre carte şi cărţi despre Biblioteca Municipală Lugoj ca instituţie.

“Premiul de Excelenţă” se acordă anual unei persoane publice care a sprijinit constant Biblioteca Municipală Lugoj prin participarea şi implicarea activă în majoritatea acţiunilor culturale realizate pe parcursul unui an.

Lansările de carte au fost evenimentele culturale cele mai mediatizate şi cărora le-am acordat poate cea mai mare atenţie – cartea reprezentând şi principalul nostru instrument de lucru. Au fost prezenţi la Lugoj, în organizarea Bibliotecii Municipale Lugoj, scriitori importanţi.

Biblioteca secolului XXI devine tot mai mult o instituţie care se supune legilor concurenţei şi trebuie să conştientizeze valoarea informaţiilor pe care le vehiculează prin intermediul cărţilor; în condiţiile în care cartea este mult prea costisitoare pentru a fi achiziţionată individual, biblioteca rămâne un loc unde poţi obţine servicii fără să plăteşti.

În aceste condiţii, bibliotecile municipale orăşeneşti, personalul din aceste biblioteci au o mare responsabilitate de a păstra şi îmbogăţi zestrea culturală, spirituală şi ştiinţifică păstrată în memoria cărţii.

GALERIA DE ARTĂ LUGOJ – ISTORIE ŞI TRADIŢIE

Galeria de Artă a fost inaugurată în martie 1979 ca urmare firească a înfinţării în 1970 a Cenaclului UAP Lugoj şi în 1972 a atelierelor artiştilor plastici.

Cenaclul UAP Lugoj îşi datorează existenţa celor trei tineri (la vremea aceea) artişti plastici: Silviu Orăviţan, Vladimir Streletz, Tudor Tudan cărora li s-au alăturat pe parcurs Constantin Răducan, Valeriu Mladin, Ladislau Pokker, Carmen Baiu, Florica Orăviţan-Jianu, Constantin Onae, Rodica Bustiuc, Ioan Iovan, Păscuţa Iovan, Ion Oprescu, Eva Lihor-Laza, Viorica Bocioc, Eugen Keri, Eugenia Olar, Silviu Nopcea, Adriana Păiuşan, Aurel Gheorghe Ardelean.

Această galerie nu ar fi luat fiinţă dacă la Lugoj nu exista o lungă tradiţie culturală. La Lugoj a exista întotdeauna o deschidere spre viaţa spirituală, oraşul era centru meşteşugăresc şi comercial, din satele din împrejurimi copiii şcoliti deveneau în multe cazuri fruntaşi oraşeni.

Relaţia dintre naţionalităţi era de toleranţă şi respect, colaborând fiecare după putinţă spre bunăstarea urbei. Astfel s-a putut dezvolta liber înclinaţia spre cânt, teatru, literatură şi arte plastice.

Lugojul era o formă a românescului occidentalizat, civilizat, conştient de sine, ştiind ca orice valoare nu se poate exprima superior decât raportată la artă.

Referindu-ne la artele plastice, până la 1900, putem aminti la Lugoj pictorii de biserici:

  • meşterul Atanasie din Lugoj pictează biserica din Zolt in 1781
  • Lazăr Gherdanovici stabilit în Lugoj la 1793
  • Gheorghe Gherdanovici (1802 – 1852)
  • Petru Nicolici; Lazăr Zbagan, Ioan Căpeţeanu, Panait Franţescu, Ioan Lazăr
  • Constantin Daniel (1798 – 1873) născut la Lugoj
  • Nicolae Popescu (1835 – 1877) cel mai mare pictor al Banatului în sec. Al XIX-lea care s-a stabilit la Lugoj.
  • Ioan Zaicu (1868 – 1914) pentru care lugojenii contribuie băneşte, asigurându-i o bursă pentru a studia la Academia de Arte Frumoase din Viena.
  • Virgil Simonescu (1881 – 1941) care a studiat la Academia de Arte Frumoase din Munchen şi întors în ţară predă desenul la Liceul “Coriolan Brediceanu”, deschizând şi o şcoală de pictură în clădirea teatrului. Opera sa majoră este pictarea Catedralei Greco-Catolice din Lugoj (între 1929 – 1934)

Nu trebuie să uităm faptul că prima expoziţie de pictura a pictorilor Gheorghe şi Corneliu Baba a avut loc la Lugoj, datorită faptului că Lugojul era un centru cultural recunoscut. Tot la Lugoj au activat şi Emil Lenhardt, sculptoriţa Elisabeta Popper (1896 – 1986) născută la Lugoj, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena şi apoi revine la Lugoj unde activează până la sfârşitul vieţii la Şcoala de Arte Frumoase, avându-l ca elev şi pe Ingo Glass, sculptor stabilit în Germania.

Alţi artişti importanţi nascuţi la Lugoj sau stabiliţi în Lugoj sunt:

  • Anastase Demian.
  • Aurel Ciupe (1900 – 1988) născut la Lugoj, pictor bănăţean tipic al artei moderne, urmează liceul Coriolan Brediceanu, uceniceşte pe lângă Virgil Simonescu şi studiază artă la Academia Julian din Paris, stabilit apoi la Cluj Napoca unde devine rectorul Institutului de Arte Plastice Ioan Andreescu. În 1924 îşi deschide la Lugoj prima expoziţie personală. Este maestru emerit al artei şi revine constant la Lugoj la Peisaj pe Malul Timişului.
  • Iulia Simu (1900 – 1974) stabilită din 1948 la Lugoj, unde activează la Şcoala de Arte Frumoase (a studiat la Bucureşti cu Gheorghe Pătraşcu).
  • Nu trebuie uitaţi cei care au activat ca profesori la Lugoj şi pentru care Lugojul a fost un mediu stimulativ: Eugen Gâscă, Eugen Dublea, Romulus Covaci, Ştefan Szönyi, Nicolae Lazăr, Victor Jurca, Bujor Iancu, Diodor Dure, Simion Lucaciu, Viorel Toma (ajunge profesor la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest Timişoara), Felicia Istodor, Daniel Oraviţanu – lector la Facultatea de Design Tibiscus, grafician de excepţie; Lie Stela – cadru didactic la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu Bucureşti – ilustrator de cărţi, la Lugoj a urmat Şcoala de Arte cu Victor Jurca apoi cu Constantin Răducan; Adriana Lucaciu, Flora Răducan, Otilia Gruneanţu-Scriuba.

Trebuie să menţionăm că în perioada interbelică pictorii lugojeni plecau duminica cu birjele la peisaj pe Timiş spre Tapia, atraşi de frumuseţea deosebită a locului.

Dealungul timpului, la Galeria de Artă au expus pictori români renumiţi: Ion Musceleanu, Vasile Dobrean, Ion Pacea, Horia Damian, Ion Sălişteanu, Constantin Blendea, Ion Bitzan, Eugenia Dumitrescu, Viorel Mărginean, Roman Cotosman, Constantin Flondor, Horia Bernea, Leon Vreme, Ştefan Caltia, Sorin Ilfoveanu, Sorin Dumitrescu, Marieta Pamfil, Suzana Fântânaru, Pavel Vereş, Rodica Banciu Regep, Wanda Mihuleac şi sculptorii: Victor Gaga, Petru Jecza, Szakats Bela, Doru Covrig, Liviu Russu, Ionel Cinghiţă, Bata Marianov, Ştefan Calarasanu, etc. Totodată, Galeria de Artă a găzduit expoziţii ale artiştilor din Germania, Ungaria, Serbia.

Pe lângă expoziţiile de arte plastice, Galeria mai găzduieşte lansări de carte şi simpozioane pe teme istorice sau literare.

SCURT ISTORIC AL MUZEULUI LUGOJEAN

Cele dintâi preocupări muzeale la Lugoj datează din anul 1872, când în timpul episcopului Ioan Olteanu, se constituie în carul reşedinţei episcopale greco-catolice – Muzeul diecezan. Ulterior episcopul Victor Mihalyi de Apşa dă amploare acestei iniţiative înzestrând muzeul cu un spaţiu aparte.

În 1888, prin eforturile episcopului Victor Mihaly de Apşa, este editat un Catalog al muzeului care la acea vreme cuprindea o numeroasă colecţie de piese arheologice, numismatice, de ştiinţe ale naturii şi documente.

În anul 1905 s-a înfiinţat Reuniunea de muzeu a Comitatului Caraş-Severin la iniţiativa canonicului Ioan Boroş şi sub patronajul Ministerului Cultelor, Instrucţiunii Publice şi Bibliotecilor, materialele cuprinse aici fiind grupate pe colecţii în felul următor : 1. Biblioteca şi arhiva, 2: Colecţia de Istorie Veche, 3. Colecţia etnografică, 4. Colecţia de Artă şi Industrie de Artă, 5. Colecţia de Ştiinţele Naturii. Sediul Reuniunii s-a aflat la etajul a II-lea al fostei Prefecturi a Comitatului Caraş-Severin. Paralel cu muzeul existent, în anul 1912 s-a înfiinţat sub egida Astrei un muzeu etnografic românesc în localul Parohiei ortodoxe române. Colecţiile muzeale au fost îmbogăţite cu materiale arheologice de epocă romană rezultate din cercetările efectuate între anii 1923-1925 de Ioan Boroş şi prof. univ. G. Mateescu din Cluj, în situl arheologic de la Tibiscum.

În perioada interbelică se organizează Muzeul judeţului Severin, reorganizat prin grija prof. Traian Simu între anii 1942-1943, editându-se cu această ocazie şi o broşură în care erau prezentate şi descrise cele mai importante obiecte din colecţiile muzeale.

În anii ’50 Muzeul Judeţean devine Muzeul raional Lugoj conform noii organizări administrative. Cu această ocazie, pe lângă vechea colecţie a Reuniunii şi piesele rezultate din săpăturile arheologice proprii, el va include şi fosta colecţie diecezană.

Din anul 1968 Muzeul îşi va desfăşura activitatea în actuala locaţie. Clădirea a fost iniţial sediu de bancă (Nep Bank) fiind construită în intevalul 1899-1901. În perioada postbelică până în 1968 a fost sediul al IAS Lugoj.

În decembrie 1984 a fost inaugurat un nou obiectiv muzeal şi anume „Casa Personalităţilor” care a prezentat personalităţi ale istoriei şi culturii locale – oameni politici, de ştiinţă, scriitori, muzicieni şi artişti plastici. În general a fost prezentată o istorie a Lugojului cuprinsă cronologic între revoluţia de la 1848 şi contemporaneitate, ilustrată printr-o galerie bogată de personaje, dominată de figurile lui Eftimie Murgu, Valeriu Branişte, A.C. Popovici, Coriolan Brediceanu, Traian Vuia, Ion Vidu, Filaret Barbu, Traian Grozavescu, etc.

În imediata vecinătate a casei Personalităţilor s-a aflat Casa Muzicii, deţinătoare a valorilor aparţinătoare vieţii muzicale lugojene începând cu primele decenii ale secolului al XIX-lea şi până în contemporaneitate.

Ultimele două obiective muzeale menţionate mai sus sunt în prezent dezafectate, clădirile care le adăposteau fiind retrocedate.

ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE

Muzeul de Istorie şi etnografie Lugoj este o instituţie de cultură de drept public finanţată de la bugetul de stat fără scop lucrativ, care în baza Legii 311 din 2003, republicată şi modificată prin Legea 12 din 2006, colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, valorifică (comunică şi expune), în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane. Unitatea desfăşoară activităţi de cercetare în domeniul istoriei, arheologiei şi etnografiei, rezultatele cercetărilor fiind publicate în reviste de specialitate. În domeniul bunurilor de patrimoniu se întocmesc fişe analitice de evidenţă, fişe de clasare în categoria fond sau tezaur, precum şi activităţi de restaurare-conservare, inventariere, depozitare şi supraveghere a acestora. Periodic sunt organizate şi mediatizate expoziţii temporare şi simpozioane ştiinţifice.

În structura organizatorică a instituţiei activitatea se desfăşoară pe două compartimente: de specialitate, conform profilului instituţiei şi adminstrativ.

Muzeul din Lugoj este un muzeu mixt, de importanţă locală, lipsit de gestiune economică proprie, aflat în subordinea Consiliului Municipal care la propunerea conducerii instituţiei stabileşte anual organigrama şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli. Activitatea muzeului se desfăşoară pe baza unui Regulament de organizare şi funcţionare supus aprobării Consiliului Local în temeiul căruia se întocmeşte Regulamentul de ordine interioară, iar sarcinile fiecărui angajat sunt cuprinse în fişa postului, întocmită în funcţie de legislaţia în vigoare şi de necesităţile instituţiei.

169

accesări